Istoric

Începutul cercetării silvice braşovene s-a datorat înfiinţării de către profesorul Alexandru Săvulescu, în anul 1949, a Staţiunii Experimentale Forestiere, la un an după mutarea Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, în oraşul de la poalele Tâmpei.

În anul 1953 staţiunea a intrat în componenţa I.C.E.F. Bucureşti, precursor al actualului I.C.A.S. Dezvoltarea ulterioară a activităţii de cercetare silvică la Braşov s-a datorat construirii şi dării în funcţiune a Centrului republican de conservare a seminţelor de răşinoase ( 1966 ), trecerii în administrarea Staţiunii Braşov a Ocolului Silvic Săcele, ca bază materială şi experimentală pentru cercetări şi aplicare în producţie a rezultatelor şi a dotării cu aparatură performantă a laboratoarelor de genetică, biochimie, fiziologie, culturi in vitro şi biometrie, între 1978-1981, ca urmare a ajutorului acordat de F.A.O. prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( 1976 ). Pornind sub auspicii deosebit de favorabile, cercetarea silvică din Braşov s-a dezvoltat de la un cercetător – cadru didactic – în 1949, la 26 cadre cu pregătire superioară, 8 tehnicieni şi 13 laboranţi şi silvicultori în 1990. In prezent, Colectivul de Cercetare al Staţiunii Braşov a Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice numără 13 cercetători, 4 ingineri de cercetare, 3 subingineri, 1 biolog şi 9 tehnicieni. Dintre cercetătorii ştiinţifici 6 şi-au continuat pregătirea superioară, fiind în prezent doctori în ştiinţe silvice sau agricole.

După 1990, trecându-se la economia de piaţă, s-a simţit nevoia reutilării şi dotării laboratoarelor, astfel încât, acestea să fie competitive pe plan european. În acest context, programul de dotare a Staţiunii I.C.A.S. Braşov s-a desfăşurat pe mai mulţi ani, între 1997-2004, şi a asigurat intrarea de aparatură, tehnică de calcul, şi programe ( software ) moderne, deschinzându-se, astfel, calea colaborărilor cu alte centre de cercetare silvică din Europa.

Deşi activitatea staţiunii s-a restrâns, din punct de vedere cantitativ, în ultimii 10 ani s-a înregistrat, totuşi, un salt calitativ semnificativ, prin participarea cercetătorilor la o serie de proiecte şi programe europene sau internaţionale ( expl. proiectele PIN MATRA – cu firme din Olanda, CARNIVORE MARI DIN CARPAŢI – cu Wild Europe, SUGRO – cu firme din Belgia, BEAR – cu firme din Anglia şi Germania, OZONUL ÎN CARPAŢI, POLUAREA CU OZON IN RETEZAT, PROIECTUL BUCEGI – cu USDA din S.U.A. ). In prezent, activitatea Colectivului de Cercetare din cadrul Staţiunii Braşov s-a restructurat de la 14 domenii de cercetare, (în 1990) la următoarele 8 domenii: protecţia pădurilor, ecologie, silvotehnică, nutriţie minerală, dendrometrie-auxologie şi amenajarea pădurilor, studiul lemnului, resurse genetice şi analiza calităţii seminţelor, biologia vânatului.

Protecţia pădurilor

Cercetările entomologice sunt dintre cele mai vechi în cadrul Staţiunii I.C.A.S. Braşov, şi se menţin şi în prezent la un nivel ridicat. Cele mai aprofundate cercetări se referă la Lymantria monacha (Mihalciuc V., et al, 1999-2007), evidenţiind: – durata şi dinamica zborului; – densitatea insectei şi repartiţia acesteia în funcţie de condiţiile staţionale şi de arboret; – rolul factorilor naturali în mortalitatea insectei; – aprecierea tendinţei de evoluţie a populaţiei defoliatorului, folosind procedeul curselor feromonale, în vederea avertizării din timp a necesităţii măsurilor de protecţie corespunzătoare; – stabilirea momentului intrării în gradaţie a defoliatorului, în funcţie de numărul masculilor capturaţi la o cursă feromonală; – determinarea capacităţii de atracţie, a dozelor optime, a modului de condiţionare a feromonilor sexuali sintetici; – stabilirea celor mai eficiente tipuri de curse, a razei de acţiune a unei curse, respectiv a suprafeţei ( hectare/cursă ) de pe care este posibilă extragerea masculilor de Lymantria monacha.

De asemenea, s-a urmărit îmbunătăţirea tehnologiei feromonale de protectia pădurilor împotriva dăunătorilor Ips typographus, Pityogenes chalcographus, Ips amitinus ( Mihalciuc V., 1997-2007 ) sub următarele aspecte: – locul optim de amplasare a curselor; – poziţia nadei în cadrul cursei; – tipul de cursă cel mai eficient; – modul de conditionare şi doza atractanţilor feromonali; – durata de acţiune a atractanţilor; – parametrii zborului insectelor stabiliţi în baza tehnologiei feromonale de lucru.

Prin cercetări privind bioecologia insectelor dăunătoare de tulpină din arborete de pin, s-a urmărit lărgirea cunoştinţelor existente privid dăunătorii Ips sexdendatus, Ips acuminatus, Blastophagus sp., în vederea aplicării măsurilor adecvate de depistare si combatere a acestora. Cercetările fitopatologice, cu toate dificultăţile inerente unui domeniu nou de cercetare pentru Braşov, au fost promovate cu mult curaj după 1990, urmărind: – studiul biologiei şi patologiei speciilor de Nectria la fag; – identificarea, descrierea şi stabilirea unor elemente de patologie şi ecologie a speciilor Armillaria ostoyae ( Romagnesi ) Herink şi Armillaria gallica Marxmuler Et. Romagnesi; – studii privind ecologia ciupercilor xilofage din arborete de fag şi răşinoase, cu evidenţierea concurenţei naturale dintre speciile saprofite şi cele patogene ( Chira D., 1997-2007 ).

Cercetări privind biologia micorizelor la specii forestiere au permis (Chira F., 1996-2005): – dirijarea simbiozelor ectomicoriziene în pepiniere; ecologia şi fiziologia interacţiunii puiet-ciupercă; – resursele de ciuperci micoritice din arboretele montane şi premontane; rolul acestora în prevenirea uscării plantaţiilor, în stabilitatea pădurilor şi cresterea ofertei trofice pentru populaţie – inventarierea resurselor de ciuperci comestibile din O.S.E. Săcele şi evaluarea posibilităţilor de valorificare; – relaţia dintre cuipercile micoritice şi agenţii patogeni la puieţii de răşinoase; – testarea unor fungicide necesare în culturi din solarii, pepiniere şi plantatii în vederea omologării lor pentru silvicultură.

Tot în cadrul lucrărilor de protecţia pădurilor se înscrie şi combaterea integrată, silviculturală şi bilogică, a cancerului castanului în arboretele de castan ( Castanea sativa ) din Maramureş – efectuată de un colectiv condus de dr. ing. V. Bolea şi dr. ing. D. Chira ( 2004-2007). Combaterea silviculturală se bazează pe extragerea, prin operaţiuni culturale forte ( curăţiri şi rărituri ) sau prin tăieri de igienă a exemplarelor de castan infectate cu Cryphonectria porasiticea, în proportie de 10-50 %. Combaterea biologică constă în prepararea, în cadrul Laboratorului de fitopatologie al Staţiunii I.C.A.S. Braşov ( 2004-2007 ) a unui produs biologic de com-batere a ciuperci patogene C. parasitica si inocularea acesteia exemplarelor de castan viabile, din castanişurile afectate.

Ecofiziologie şi ecologie

Deşi ponderea cercetărilor de ecofiziologie şi ecologie s-a redus în ultimii ani, se pot menţiona, totuşi, cercetările ecofiziologice realizate în seminţişurile naturale de fag din ecosistemele reprezentative pentru această specie şi cele realizate în regenerările naturale din principalele ecosisteme forestiere cu brad       ( M. Bujilă, 1996-1999 ).

Cercetările au urmărit cuantificarea unor procese ecofizologice ( absorţia lumunii fotosintetic active, intensitatea fotosintezei şi a transpiraţiei, umiditatea frunzei ) din seminţişul natural de fag rezultat în urma aplicării diferitelor tratamente, în corelaţie cu caracteristicile biometrice şi morfo – anatomice ale frunzelor şi puieţilor. In vederea monitorizării ecosistemelor forestiere s-a urmărit dezvoltarea sistemului de supraveghere intensivă a principalelor ecosisteme forestiere, prin urmărirea evoluţiei compoziţiei floristice ( V. Bolea, 2002) şi evidenţierea biodiversităţii vegetaţiei forestiere din cuprinsul reţelei de supraveghere intensivă a ecosistemelor forestiere – nivel II ( N. Cioloca, 2005 ).

Pentru reîmpădurirea terenurilor situate în apropierea exploatărilor de resurse minerale, s-au efectuat cercetări privind modalităţile de realizare, speciile şi formulele de împădurire adecvate reconstrucţiei ecologice a terenurilor acoperite cu halde de steril ( L. Dincă, 2003 ). Plecând de la ponderea tot mai mare pe care o au, şi o vor avea şi în viitor, pădurile de protecţie, s-au abordat o serie de studii privind starea ecosistemelor forestiere din zonele de conservare specială a parcurilor naţionale şi naturale administrate de R.N.P. ( L. Dincă, V. Mihalciuc., 2006 ).

Silvotehnică

Deşi constituie cel mai vechi domeniu de cercetare din Staţiunea I.C.A.S. Braşov, în prezent, este mai puţin abordat. Cercetările efectuate în ultimii ani au evidenţiat: – modalităţile de conducere a arboretelor tinere de fag în scopul producerii de lemn valoros, având ca obiectiv corelaţia diametru – vârsta exploatabilităţii ( L. Dincă, 2001 ); – influenţa lucrărilor de îngrijire şi conducere asupra dinamicii structurii şi calităţii arboretelor ( C. Iacob. 1997-2007 ); – elaborarea de modele biometrice adecvate maximizării creşterii în volum a arboretelor de şi molid, brad şi fag, pe baza rezultatelor obţinute din suprafeţe de lungă durată, ca urmare a aplicării de rărituri cu grade de intensităţi diferite ( C. Iacob, 2005-2007 ). S-au elaborat noi norme tehnice privind aplicarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor din România (C. Iacob, 2005-2006) şi de asemenea, privind evaluarea materialului lemnos destinat comercializării ( D. Drăghiciu, 2005-2006 ).

Nutriţie minerală

Intrat recent în preocupările cercetătorilor braşoveni, domeniul se evidenţiază prin rezultate notabile privind ( V. Bolea, 1999-2000 ): – nutriţia minerală a principalelor specii forestiere din România, în rapot cu pragurile de nutriţie europene; – conţinutul în sulf al frunzelor în 1998-1999, la molid şi fag, din câteva ecosisteme forestiere carpatine; – monitorizarea concentraţiilor elementelor minerale în masa foliară a arborilor din suprafeţele de cercetare. Pe baza analizei continutului de substanţe poluante în frunze la arborii bioindicatori ai poluării, s-a realizat Atlasul poluării în Braşov ( V. Bolea, D. Chira, 2005 ).

Dendrometrie,auxologie forestieră

Înscriindu-se pe linia ,,surprinzătoarei şcoli române de dendrometrie”, cercetările în domeniu, efectuate în cadrul Staţiunii I.C.A.S. Braşov au urmărit: – stabilirea densităţii optime şi a indicilor de recoltare adecvaţi pentru arboretele de molid, brad şi fag pe baza datelor provenite din suprafeţele de probă permanebte ( C. Iacob, 2000 ); – evidenţierea caracteristicilor auxologice, dendrocronologice şi dendro-climatologice, ale arboretelor aflate sub impactul modificărilor climatice precum şi a pierderilor de creştere datorate secetei ( C. Iacob, 2002 ); – elaborarea de noi tabele de producţie pentru principalele specii forestiere din România ( V. Giurgiu şi D. Drăghiciu, 2004 ).

Apărând din nou, după aproape 50 de ani, forma de proprietate particulară asupra pădurii, s-au iniţiat studii privind: – statistica pădurii particulare pe filiale şi ocoale silvice, pe mărime a proprietăţii şi număr de proprietari; – metode şi principii privind gospodărirea pădurilor private, în vederea aplicării diferenţiate a regimului silvic ( I. Giurgiu, 1996 ); – principalii indicatori ai mărimii şi structurii fondului de producţie privat, starea fitosanitară şi posibilităţile de recoltare de masă lemnoasă din pădurile proprietate privată, caracteristici stabilite pe baze statistico – matematice ( C. Iacob, 1999 );

Pentru ocoale silvice Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ, în care s-a înregistrat, de-a lungul timpului, un excedent considerabil de arborete exploatabile ( clasele V-VII de vârstă ) s-au efectuat studii privind fundamentarea de noi soluţii tehnice la elaborarea amenajamentelor. Astfel, pentru arboretele de fag de vârstă înaintată, şi care prezintă masă lemnoasă pe picior de slabă calitate, s-au stabilit măsurile de gospodărire de aplicat în vederea echilibrării structurii pe clase de vărstă, respectiv diametrele limită pentru arboretele tratate în codru grădinărit, diferite de cele prezentate în normele tehnice ( C. Iacob, 2006 ).

Studiul lemnului

În acest domeniu s-au efectuat, în ultimii ani, cercetări sporadice, care au vizat calitatea arborilor de fag din România. Astfel, în raport cu vârsta, condiţiile staţionale şi intervenţiile silviculturale, s-a evidenţiat faptul că o serie de defecte exterioare ( prezenţa nodurilor pe trunchiuri, bifurcarea, curbura ) se găsesc în corelaţie directă cu prezenţa inimii roşii ( D. Drăghiciu, 2005 ).

Calitatea lemnului de fag din arboretele cu vârstă înaintată din ocoalele silvice Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ, a dus la elaborarea de noi metode de cuantificare mai exactă a volumului de lemn de lucru, respectiv lemn de foc, destinate comercializării, şi anume ( C. Iacob, 2005-2006):
– metoda declasării arborilor inventariaţi ( marcaţi );
– metoda indicilor de echivalenţă locali.

Astfel, datorită defectelor interioare existente ( putregai, noduri ), 60 % din arborii inventariaţi, din arboretele de fag cu vârstă înaintată existente în cele două ocoale silvice, trebuie declasaţi înainte de întroducerea în programul APV, după cum urmează:
– nu se declasează – 40 % din arborii existenţi în clasele I,II şi III;
– se declasează cu o clasă – 55 % din arborii din clasele I, II şi III;
– se declasează cu două clase 5 % din clasele I şi II, iar arborii din clasa a III – a cu o singură ( deoarece nu există clasa a V – a de calitate ).

La calculul pe sortimente se pot utiliza şi indicii de echivalenţă locali pentru determinarea arborilor de lucru echivalenţi I, metoda necesitând, însă, înlocuirea coeficienţilor de echivalenţă, stabiliţi pe ţară, cu următoare valorile, determinate prin cercetări: – cl I – 0,89; cl II – 0,68; cl III – 0,40; cl IV – 0,08.

Resurse genetice forestiere

Activitatea în domeniul resurselor genetice s-a axat pe acţiunea de conservare a in situ a acestora, care a presupus cartarea seminologică a arboretelor, realizată între 1962-1965, apoi între 1984-1985 şi revizuirea din 1997-1999. S-a făcut o selecţie a arboretelor surse de seminţe şi de conservare a resurselor genetice.

În perioada 1997-1999 s-au identificat 188 nuclee de conservare cu 3839 ha din 210 ocoale silvice cu speciile principale de amestec, ajutor şi introduse, din care Staţiunea I.C.A.S. Braşov a identificat 110 nuclee pe 2300 ha ( I. Lalu, 1999 ).

In prezent se lucrează la reactualizarea reţelei arboretelor constituite ca resurse genetice forestiere, lucrare în care este angrenată şi Staţiunea ICAS Brasov ( I. Lalu, F. Marica, 2005-2006 ).
Alte cercetări efectuate în domeniul resurse genetice forestiere au vizat:

– stimularea şi protecţia fructificaţiei la speciile autohtone de cvercinee ( V. Bolea, 2000);
– producerea puieţilor de plop alb din sămânţă ( C. Fărcaş, 2002 );
– promovarea de noi metode de pretratament pentru întreruperea stării dorminde a seminţelor de scoruş de munte şi sorb ( C. Fărcaş, 2001-2003 ).
In cadrul acestui domeniu poate fi înglobată şi activitatea laboratorului de analiză a calităţii seminţelor, care deserveşte ocoalele silvice din sud-estul Transilvaniei (M. Bujilă, 2005-2006).

Biologia vânatului

Cercetările cinegetice, sporadice multă vreme, au căpătat amploare deosebită, după 1990, şi datorită interesului tot mai mare pe care străinii îl acordă varietăţii şi valorii vânatului din România, determinând astfel, cofinanţarea a numeroase teme de cercetare privind:

– carnivorele mari şi habitatele acestora din Carpaţi ( O. Ionescu, 2000 );

– realizarea unei reţele ecologice în România ( G. Predoiu, 2004 );

– reintroducerea castorului în bazinul superior al Oltului (G. Ionescu, 2004-2006);

– reintroducerea marmotei în Parcul Naţional Bucegi ( G. Ionescu, 2004 -2006);

– efectele economice ale creşterii intensive şi semiintensive a vânatului ( Ş. Neguş şi V. Bolea, 2005 ).

– realizarea sistemului informatic unic la nivel naţional în domeniul cinegetic şi a bazei de date GIS pentru fondurile de vânătoare gestionate de RNP – Romsilva ( M. Popa, 2006-2007 );

– cercetări privind estimarea efectivului de capră neagră de pe fondurile de vânătoare gestionate de RNP – Romsilva ( R. Jurj, 2006-2007 );

– elaborarea de noi norme pentru estimarea efectivelor speciilor de vânat pe baza studiilor efectuate anterior ( Ş. Neguş, 2006 );

Alte activităţi

În cadrul altor activităţi desfăşurate de Colectivul de Cercetare al Staţiunii I.C.A.S. Braşov se pot înscrie elaborarea de studii de impact asupra mediului, studii privind bonitatea terenurilor şi reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate ( N. Cioloca, 1996-2007 ) precum şi studii asupra biodiversităţii floristice sau forestiere ( N. Cioloca, V. Bolea, 2005 ).